GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „care dă naștere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it. genico, fr. génique < gr. genikos – de naștere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

génic adj. m., pl. génici; f. sg. génică, pl. génice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink