GELÉP, gelepi, s. m. Negustor oriental din evul mediu care cumpăra vite din Țările Române spre a le vinde la Constantinopol. – Din tc. celep.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GELÉP ~i m. (în evul mediu) Negustor oriental care cumpăra vite din țările române pentru a le vinde la Constantinopol. /<turc. țelep
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gelép2, gelépi, s.m. (reg.) cireadă, ciurdă.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gelép (persoană) s. m., pl. gelépi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gelép (taxă) s. n., pl. gelépuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gelép m. (turc. [d. ar.] ğeleb, ğelep). Vechĭ. Negustor străin (Turc, Armean, Grec, Jidan) care cumpăra oĭ din țările româneștĭ și le vindea în Turcia. – Și gealép, pl. tot gelépi. Și țelép (ngr. dzelépis). La Brașov, jalíp, om acaparator, rapace. – S. n. gelép, pl. urĭ, „taxă de pășunat” în Dobr. (Neam. Rom. 6 Martie 1918, pag. 2).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink