GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEL ~uri n. chim. Substanță cu consistență vâscoasă, având proprietăți caracteristice lichidelor și solidelor. /<fr. gel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEL s.n. Substanță coloidală cu o structură asemănătoare cu piftia. [< fr. gel, cf. it. gelo, lat. gelum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GEL s. n. substanță coloidală cu aspect gelatinos. (< fr. gel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GEL s. (CHIM.) 1. (pop.) piftie. 2. gel de silice = silicagel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gel s. n., pl. géluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink