GEAMBÁȘ, geambași, s. m. Persoană care vinde cai sau mijlocește vânzarea cailor. – Din tc. cambaz.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEAMBÁȘ ~i m. Negustor sau samsar de cai. /<turc. țambaz
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEAMBÁȘ s. (înv. și reg.) sfârnar, (reg.) mecler. (~ de cai.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geambáș (geambáși), s. m. – 1. (Înv.) Înșelător, trișor. – 2. Persoană care vinde cai. – Mr. geambaz. Tc. cambaș (Roesler 610; Șeineanu, II, 186; Lokotsch 660), cf. ngr. τζαμπάζης, alb., sb. ğambaš, bg. džambazin. – Cf. geambășie, s. f. (meseria de geambaș; înv., înșelătorie); geambașlîc, s. n. (geamnașie), din tc. cembașlik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

geambáș s. m. (sil. geam-), pl. geambáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geambáș m. (turc. pers. ğanbaz, d. pers. ğan, vĭață, și baz, joacă, adică „om care-șĭ joacă vĭața pe frînghie, funámbul”; ngr. dzambázis [scris tzamp-], sîrb. ğambaš, pol. dzambas). Samsar de caĭ. Fig. Șarlatan. – În est geámbaș, poate supt [!] infl. pol. În Olt. gimbaș, „escroc”. V. saltimbanc și sfîrnar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink