GEÁMĂT, gemete, s. n. Sunete nearticulate scoase de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gémăt, gémet s. n.] – Lat. gemitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEÁMĂT gémete n. Sunet înfundat și prelung produs în urma unor dureri chinuitoare. /<lat. gemitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEÁMĂT s. scâncet, tânguire, vaier, vaiet, (rar) scânceală, (înv.) scâncitură. (Un ~ de durere.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEÁMĂT s. v. freamăt, șuierat, vâjâit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geámăt s. n., pl. gémete
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

geámăt n., pl. gemete (lat. gémitus, id.). Zgomotu celuĭ ce geme. – La Al. Cojbuc, Sadov. Sov. (242) gemet, la Em. gemăt, pl. tot gemete. Cp. cu geamăn, freamăt, seamăn, teamăt, treacăt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink