GEALĂU, gealăie, s. n. Rindea (mare). – Din magh. gyaló.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GEALĂU ~ie n. Rindea (lungă) folosită pentru prelucrarea pieselor mari. /<ung. gyalo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GEALĂU s. (TEHN.) (reg.) buhai, (Mold.) robanc. (Rindeluiește cu ~l.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gealắu (-uri), s. n. – Rindea. – Var. gelău, gileu, (Trans.) ghi(u)leu. Mag. gyaló (Cihac, II, 501; DAR; Gáldi, Dict., 132). – Der. gelui, vb. (a netezi cu gealăul); geluială, s. f. (netezire cu gealăul); geluitor, s. m. (rindea); geluitură, s. f. (talaj, strujitură).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gealău s. n. (sil. gea-), art. gealăul; pl. gealăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gealắŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink