GARGARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gargariza. [< gargariza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gargarizáre s. f., g.-d. art. gargarizării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GARGARIZÁ vb. I. refl. A clăti gâtul cu un lichid dezinfectant; a se gargarisi. [< fr. gargariser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GARGARIZÁ vb. refl. a-și clăti gâtul cu un lichid dezin-fectant. (< fr. gargariser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GARGARIZÁ, gargarizez, vb. I. Refl. (Rar) A se gargarisi. – Fr. (se) gargariser (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GARGARIZÁ vb. v. gargarisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gargarizá vb., ind. prez. 1 sg. gargarizéz, 3 sg. și. pl. gargarizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink