GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedeslușit sau fără șir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GARGARISÍ ~ésc intranz. 1) A face gargară. 2) fig. A vorbi incoerent încet și nedeslușit; a bolborosi. /<ngr. gargarizo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GARGARISÍ vb. (MED.) (înv.) a se gargariza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gargarisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 sg. și pl. gargariseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gargarisésc v. tr. (d. gargară saŭ ngr. gargarizo, aor. -árisa). Clătesc gura cu gargară. V. refl. Îmĭ clătesc gura cu gargară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink