GÁRDINĂ, gardini, s. f. 1. Șănțuleț făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porțiunea de doagă dintre capătul de sus și șănțulețul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. Gargel.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÁRDINĂ ~i f. 1) (la butoaie) Șănțuleț transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porțiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus și șănțulețul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. Gargel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÁRDINĂ s. v. bor, margine.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gárdină (-ne), s. f. – Șănțuleț la doagele unui butoi în care se fixează fundul sau capacul. Origine obscură. După Tiktin și DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clară. Scriban se gîndește la o der. de la gard. – Der. gărdina, vb. (a face gardine de butoi); gărdinar, s. m. (unealtă de dogărie pentru făcut gardine); desgărdina, vb. (a desface un butoi).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gárdin n., pl. e, și gárdină f., pl. ĭ (d. gard, adică „îngrăditură”). Șanțu făcut la capătu doagelor ca să intre fundu. – În Trans. și „margine”: gardina uneĭ pădurĭ, uneĭ pălăriĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gardină, gardine. s. f. (intl.) acoperire, alibi.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink