GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [Pr.: -di-an] – Din fr. gardien.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARDIÁN ~éni m. Persoană care are misiunea de a păzi o instituție. /<fr. gardien
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARDIÁN s.m. Paznic al unui local, al unei instituții. [Pron. -di-an. / < fr. gardien].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARDIÁN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr. gardien)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARDIÁN s. 1. paznic, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (~ de întreprindere.) 2. v. temnicer. 3. v. sergent.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gardián s. m. (sil. -di-an), pl. gardiéni (sil. -di-eni)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gardián m. (fr. gardien, de unde și turc. ghardian și vardian). Păzitor public al stradelor [!] orașelor, numit pînă la 1918 maĭ des gardist orĭ sergent de oraș orĭ de stradă. – Fem. gardiancă, pl. ence, infirmieră de spital.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GARDIAN barosan, cartaboi, chelar, cuc, daraban, gabor, geanabet, izolator, jitar, jupân, priponar.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink