GÁNGĂ, gange, s. f. Partea sterilă (care se îndepărtează) dintr-un zăcământ metalifer. – Din fr. gangue.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÁNGĂ ~ge f. Masă de minerale (inutilizabile) ce constituie un amestec împreună cu minereul util dintr-un zăcământ. /<fr. gangue
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GÁNGĂ s.f. Mineralele, în general neutilizabile, cu care este amestecat minereul util dintr-un zăcământ. [Cf. fr. gangue, germ. Gang].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GÁNGĂ s. f. partea sterilă dintr-un zăcământ mineral. (< fr. gangue)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GÁNGĂ s. (MIN.) steril.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gángă s. f., g.-d. art. gángei; pl. gánge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gángă f., pl. e (fr. gangue, d. germ. gang, vînă minerală, rudă cu precedentu). Pămînt, scorie care acopere [!] un mineral, o peatră [!] prețioasă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink