12 definiții pentru gang, gâng   declinări

GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GANG ~uri n. 1) Loc de trecere la nivelul terenului între clădiri sau pe sub bolta unei case cu mai multe etaje. 2) Încăpere lungă și îngustă într-o clădire de-a lungul unei serii de camere care servește ca loc de trecere și de legătură între camere; coridor; culoar. /<germ. Gang
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gașcă. [< americ. gang – echipă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gașcă. (< engl., fr. gang)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GANG s. v. coridor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gang (gánguri), s. n. – Coridor, culoar, loc de trecere. germ. Gang. Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gang s. n., pl. gánguri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gang n., pl. urĭ (germ. gang, coridor, d. gehen, a merge). Coridor pe supt [!] etaj, dar nu pe supt pămînt, și care servește ca intrare principală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gîng s. n. – Zgomot. Creație expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicționare. Cf. aceeași intenție expresivă în gagîgîi, și în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bîlbîi”. Der. gîngăni (var. gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (despre copii, a gînguri; despre porumbei și turturele, a gînguri), cf. megl. găngăres „a bîlbîi”; gînganie (var. gîngoană, gîngolie, gîngalie), s. f. (insectă), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije „zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52); goangă (var. goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiță), s. f. (insectă); gongălău, s. m. (gîndac); goande, s. f. (bulgăre, grunz, cocoloș), prin comparație cu forma generală a insectelor; goanță, s. f. (cocoloș, obiect rotund), cf. gloanță; gîndac, s. m. (insectă; Trans. de Nord, șarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądakŭ, care pare inutil); gîndăci, vb. (despre copii, a gînguri; a fi nepăsător); gîndăcos, adj. (minuscul); gîngav, adj. (bîlbîit), reproduce direct sl. gągnavŭ, care reprezintă aceeași rădăcină expresivă, cf. sb. gîngav; gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi; despre copii, a gînguri); gîngăvie, s. f. (bîlbîială), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; grîngoașe, s. f. (insectă, Gymnopleurus pilularius), al cărui nume pare a indica încrucișarea cu grîne, cf. numele său gîndac de la grîne; grînguri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a grohăi); guguș, s. m. (porumbel); guguștiuc, s. m. (porumbel); guguștiucă, s. f. (porumbiță), cf. bg., sb. guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 și Skok 73, din sl., ceea ce este adevărat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; după Șeineanu, II, 192, din tc. gögüslü „cu piept mare”).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gang s.n. (americanism) Bandă de răufăcători ◊ „Tot ea a fost amantă de șef de gang (Robinson din «Kid Galhad»), dar și fată de milionar.” R.lit. 23 XI 78 p. 17. ◊ Gang al crimei organizate” R.l. 22 I 85 p. 6; v. și R.lit. 1 XI 79 p. 17; v. și crack, N’drangheta (din engl. americ. gang; cf. fr. gang; DMN 1964, CO; D.Am.; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GANG (‹ germ.) s. n. 1. Loc de trecere, la nivelul terenului, pe sub o construcție. 2. Coridor, galerie, culoar. ◊ Pictură de g. = pictură de calitate îndoielnică, realizată de diletanți în scop comercial, expusă odinioară în ganguri. 3. Viteză remanentă a unei nave după stoparea mașinilor.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink