GÁMMA s. f. v. gama.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gamma, numele celei de-a treia litere a alfabetului grecesc, utilizată în semiografia muzicală a evului mediu, în forma ei majusculă (Γ), ca notație pentru desemnarea celui mai grav dintre sunetele* teoretic considerate (actualul sol* de pe linia întâi în cheia* fa). În nomenclatura atribuită lui Odon de Cluny (sec. 10), pentru succesiunea sunetelor din prima octavă* se foloseau, de la grav spre acut, literele latine cu majuscule A*... G* (la... sol). Cum pentru sunetul suplimentar de sub A (anticul proslambanomenos; v. systema teleion) litera G nu mai era disponibilă, aceasta a fost tradusă în gr., de unde notația Γ și denumirea de gamă*. Această literă, deschizând seria sunetelor utilizate, a dar numele întregii scări. În sistemul de notație al lui Guido d’Arezzo (sec. 11), sunetul se numea gamma ut. A fost și semn de cheie* înaintea apariției cheii sol [v. g. (3)]. V. notație (III), solmizare.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink