GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁRE s.f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei; (spec., tehn.) Acoperire a unui metal cu un strat de zinc. [< galvaniza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁRE s. (TEHN.) v. zincare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizării; pl. galvanizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A GALVANIZÁ ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A supune galvanostegiei; a metaliza. 2) (țesuturi sau organe ale corpului) A trata prin galvanoterapie. 3) fig. (persoane) A anima insuflând o energie neașteptată. /<fr. galvaniser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat de zinc o piesă metalică (în special de oțel) pentru a rezista mai bine la coroziune. 2. A excita în mod artificial un țesut sau un organ cu ajutorul curentului galvanic în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ (Fig.) A însufleți. [< fr. galvaniser, cf. it. galvanizzare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat de zinc o piesă metalică (de oțel) pentru a mări rezistența la coroziune. 2. a excita în mod artificial un țesut, un organ cu ajutorul curentului galvanic, în scopuri terapeutice sau experimentale. 3. (fig.) a însufleți. (< fr. galvaniser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁ vb. v. zinca.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
galvanizá vb., ind. prez. 1 sg. galvanizéz, 3 sg. și pl. galvanizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*galvanizațiúne f. Acțiunea de a galvaniza; rezultatu eĭ. – Și -áție, ob. -áre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*galvanizéz v. tr. Supun pileĭ voltaice. Galvanizez feru, îl cufund într´o soluțiune de oxid de zinc ca să-l suflu (să-l acoper [!]) cu un strat de zinc metalic. Fig. Daŭ o viață, o energie trecătoare: nicĭ Demosténe nu ĭ-a putut galvaniza pe Atenienĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GALVANIZÁRE (‹ după fr. galvanisation) s. f. 1. Depunere electrolitică a unui strat subțire de zinc pe suprafața unei piese (în special de oțel). V. și galvanostegie. 2. Termen impropriu folosit pentru zincarea tablei și a sârmei de oțel. 2. Utilizarea curentului continuu de mică intensitate și tensiune în tratamentul unor boli ale sistemului nervos periferic.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink