GALOPÁRE, galopări, s. f. Faptul de a galopa. – V. galopa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GALOPÁRE s.f. Acțiunea de a galopa și rezultatul ei. [< galopa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

galopáre s. f., g.-d. art. galopării; pl. galopări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GALOPÁ ~éz intranz. 1) (despre cai) A alerga în galop. 2) (despre persoane) A se deplasa repede (ca un cal în galop). 3) (despre motoare) A funcționa neuniform, având variații mari de viteză. /<fr. galoper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GALOPÁ vb. I. intr. 1. A alerga în galop. 2. (Despre motoare cu ardere internă) A funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui-motor. [< fr. galoper, it. galoppare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GALOPÁ vb. intr. 1. a alerga în galop. 2. (despre motoare cu ardere internă) a funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor. (< fr. galoper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GALOPÁ vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

galopá vb., ind. prez. 1 sg. galopéz, 3 sg. și pl. galopeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*galopéz v. intr. (fr. galoper). Merg la galop.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink