GALIÓN, galioane, s. n. 1. Navă cu pânze folosită în trecut de spanioli ca navă de război și pentru transportul mărfurilor. 2. Ornamentație (în lemn) montată la prora unor nave cu pânze. 3. (Tipogr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleóna, fr., it. galion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GALIÓN¹ ~oáne n. înv. (în Spania) Corabie folosită în trecut pentru transportarea mărfurilor (în special a aurului și a argintului) din colonii. /<fr., ngr. ghaleóna, fr. galion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GALIÓN² ~oáne n. poligr. Placă pe care se așază rândurile culese în tipografie. /<fr., ngr. galeóni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GALIÓN¹ s.n. 1. Navă spaniolă cu vele, care transporta în Spania, la sfârșitul evului mediu, produsele minelor de aur și de argint din America (Mexic și Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu pânze, care susține bompresul. ♦ Ornamentație care se montează uneori la prora navelor cu pânze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GALIÓN² s.n. (Poligr.) Planșetă de metal sau de lemn pe care se așază rândurile culese. [Pron. -li-on. / < ngr. galeoni].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GALIÓN s. n. 1. navă spaniolă cu vele, de comerț și de luptă, din sec. XVI-XVII. 2. prelungire a etravei navelor cu vele care susține bompresul. 3. sculptură la prora unor nave cu vele. 4. (poligr.) șif. (< fr. galion)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

GALIÓN s. (TIPOGR.) șif. (Pe ~ se așază zațul.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

galión (galioáne), s. n. – 1. Navă cu pînze. – 2. Planșetă (de tipografie). Ngr. γαλείονι (DAR), tc. kalion (Șeineanu, III, 54), ambele din it. galeone. Este dublet al lui galaon, s. n. (Olt., dans tipic). – Der. galeongiu, s. m. (marinar de pe un galion), din tc. kalioncu; gălăongească, s. f. (Olt., dans tipic).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

galión (nav., tipogr. ) s. n. (sil. -li-on), pl. galioáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

galión n., pl. oane (turc. kalion, ngr. galóni, galeóni, d. it. galeone, d. galéa, galeră; fr. galion și galée; sp. galeón. V. galeră). Vechĭ. Mare corabie de războĭ orĭ comercială (maĭ ales turcească), numită în Oltenia și galaon (V. barabaftă). Neol. Corabie cu care Spanioliĭ căraŭ bogățiile Americiĭ și Indiiĭ. Scîndurică saŭ placă (numită și șif) pe care zețaru așează în coloană literele culese (fr. galée).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink