GĂLĂMÓZ, gălămoaze, s. n. (Reg.) Boț, cocoloș, bulz (dintr-un material solid). [Var.: golomóz s. n.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GĂLĂMÓZ ~oáze n. reg. 1) Bucată sferică dintr-un material plastic; boț; cocoloș. ~ de aluat. ~ de plastilină. 2) Rămășițe (boabe seci, pleavă etc.) rezultate din treieratul cerealelor; goz. 3) fig. Îngrămădire de lucruri în dezordine; învălmășeală. [Var. golomoz] /cf. golomoț
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gălămóz/golomóz (bot.) s. m., pl. gălămóji/golomóji
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gălămóz/golomóz (obiect) s. n., pl. gălămoáze/golomoáze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlemýžd, melc [Bern. 1, 303], rudă cu lat. glomus, ghem [Wld.]. Cp. și cu glomotoc, gămălie, chilimoț și gălămoz 2). Gogoloș, mototol (de hîrtie, de bumbac, de mĭez de pîne [!] ș. a.). Chilimoț, boț. Gunoĭ. S. m., pl. jĭ. O plantă graminee sălbatică (dáctylis glomerata). – Și gălămoț, golomăț, golomoț, gomoloț În vest golomoz, boț, bulz: un golomoz de mămăligă (Lung. Univ. 9 Dec. 1929, 3, 1). În Tut. golomoz, în Suc. gilmoază (f., pl. e), gunoĭ, băligar.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) gălămóz și golomóz (Mold. Trans.) și glomóz (Bucov.) n., pl. oaze saŭ urĭ (ceh. hlomoz, sîrb. glomot, gomot ș. a. V. glămujdesc, hălămujdie, hărmălaĭe, zgomot, gălăgie și cp. cu gălămoz 1). Hălămujdie, hărmălaĭe, învălmășeală, zăhăĭală, dezordine.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
galamoz, galamozuri s. n. anticoncepțional.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink