GAIÁC s. m. v. guaiac.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAIÁC ~ci m. Arbore exotic cu frunze persistente, prețuit, mai ales, pentru lemnul rezistent (folosit în construcția de mașini) și pentru rășina lui (utilizată în medicină). [Sil. ga-iac] /<fr. gaïac
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAIÁC s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAIÁC s. m. arbore tropical, rășinos, cu lemnul tare, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. (< fr. gaïac, sp. guayaco)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gaiác s. m. (sil. ga-iac )
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*gaĭác m. (cuv. american indigen). Un arbore din America centrală, cu lemn foarte dur și a căruĭ rășină se întrebuințează în medicină.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GUAIÁC, guaiaci, s. m. Arbore exotic important pentru lemnul și extractele lui, folosite în medicină (Guaiacum officinale). [Var.: gaiác, -i s. m.] – Din engl. guayaco.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GUAIÁC s.m. v. gaiac.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
guaiác s. m., pl. guaiáci
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GAYAC s. m. v. gaiac.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink