GĂZDUÍRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂZDUÍRE s. 1. adăpostire, primire, (Bucov.) încortelare. (~ cuiva în casa lui.) 2. (concr.) adăpost, sălaș, (pop.) sălășluire. (Cere ~; se îngrijește de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găzduíre s. f., g.-d. art. găzduírii; pl. găzduíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂZDUÍ, găzduiesc, vb. IV. 1. Tranz. A primi pe cineva în casa sa o anumită vreme, dându-i adăpost (și mâncare). 2. Intranz. A rămâne (să locuiască și să mănânce) câtva timp în casa cuiva. – Gazdă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GĂZDUÍ ~iésc 1. intranz. rar A fi în gazdă; a trăi la gazdă. 2. tranz. (persoane) A ține în gazdă. /gazdă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂZDUÍ vb. a adăposti, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu căldură.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găzduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găzduiésc, imperf. 3 sg. găzduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. găzduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găzduĭésc v. tr. (d. gazdă. Tot așa sîrb. gazdovati). Primesc în gazdă, daŭ locuință. – Vechĭ și găzdăluĭesc. În Olt. gắzduĭ (NPl. Ceaur, 104).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink