GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĩ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂTÉJ ~e n. mai ales la pl. Ramură sau creangă subțire și uscată cu care se face focul; vreasc. /<sl. gati
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂTÉJ s. (mai ales la pl.) v. vreasc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gătéj (gătéje), s. n. – Vreasc. Sl. gatĭ „snop” (DAR); cf. gat. – Der. gătejel, s. n. (vreasc); gătejel, s. m. (pasăre, Sylvia atricapilla).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gătéj s. n., pl. gătéje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gătéj și gîtéj n., pl. e (cp. cu vsl. gatĭ, grămadă, rus. gatĭ, zăgaz; sîrb. gat, ung. gát). Vreascurĭ, crăngĭ [!] uscate adunate p. foc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink