GĂTÁRE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gătáre, V. gătire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂTÁ vb. I. v. găti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂTÁ vb. v. epuiza, isprăvi, încheia, sfârși, termina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gătá (= găti) vb., ind. prez. pers. 1 gătéz (gat)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

2) gat, a gătá v. tr. V. gătesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gătesc și (vechĭ) gătéz, ĭar azĭ Trans.) gat, a găta v. tr. (d. gata). Fac gata, termin: a găti o casă. Fig. Răpun, ucid: boala l-a gătit. Pregătesc, prepar: a găti prînzu, mîncarea, armele. Ornez, fac toaleta: a găti de bal. V. refl. A te găti de drum, de plecare, de bal. – Vechĭ și gotovesc (vsl. gotoviti):
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gătíre f. Acțiunea de a găti. – Vechĭ, azĭ Trans. gătare. Vechĭ și gotovință, pl. e, și gotovire.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink