GĂRDUÍT, -Ă, gărduiți, -te, adj. (Rar; despre locuri, terenuri) împrejmuit cu gard (1). – V. gărdui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂRDUÍ, gărduiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îngrădi, a împrejmui un loc, un teren cu gard (1). – Gard + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gărduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gărduiésc, imperf. 3 sg. gărduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. gărduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

gărduit, -ă, gărduiți, -te adj. (intl.) arestat, închis.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gărdui, gărduiesc v. t. a aresta, a închide.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink