GĂMĂLÍE, gămălii, s. f. Parte îngroșată în formă de sferă mică de la capătul unui ac, al unui chibrit etc. – Din magh. gomoly.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GĂMĂLÍE ~i f. Capăt îngroșat, de formă sferică, al unor obiecte; măciulie. Cui cu ~. ~a chibritului. /<ung. gomoly
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GĂMĂLÍE s. măciulie, (reg.) căciulie. (~ de ac, de chibrit.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gămălíe (gămălíi), s. f. – 1. Cocoloș, bulgăre, bulb. – 2. Parte îngroșată în formă de sferă mică la capătul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocoloș”, poate aflat și în legătură cu mag. gömböly „ac cu gămălie”. Este dublet al lui măgălie, s. f. (Trans. și Mold., capsulă de mac), cu metateză, poate sub influența lui măciulie.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gămălíe s. f., art. gămălía, g.-d. art. gămălíei; pl. gămălíi, art. gămălíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gămălíe f. (sîrb. gomila, grămadă; rus. gomóla, gomólĭa, gomúlĭa, gămălie; nsl. gomolĭ, bulb, gomolĭa, grămadă; ung. gomoly, ghem. Bern. 1, 326. Cp. și cu gălămoz). Bulb la capătu unuĭ bețișor saŭ unuĭ ac, ca la chibriturĭ, la boldurĭ, la cotoru maculuĭ ș. a. Ac cu gămălie (vest), bold. – Și măgălie (est). V. măcĭulie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gămălie, gămălii s. f. (glum.) gland al penisului.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink