GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Om sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂLIGÁN ~i m. pop. fam. Om foarte înalt; lungan. /v. gligan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂLIGÁN s. v. lungan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găligán s. m., pl. găligáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găligán m. (var. din gligan. Cp. și cu vgr. kolekanos și kolokános, lungan). Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalăŭ: aĭ ajuns coșcogea găligan, și tot nu te cumințeștĭ! – Și gîligan (în est).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink