GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A deveni palid, tras la față. – Din gălbează (cu sensul după galben).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A GĂLBÉJI ~ésc tranz. A face să se gălbejească. /Din gălbează
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE GĂLBEJÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A deveni palid (la față); a se îngălbeni. 2) (despre erbivore, în special despre oi) A se îmbolnăvi de gălbează; a căpăta gălbează. /Din gălbează
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gălbejésc, imperf. 3 sg. gălbejeá; conj. prez. 3 sg. și pl. gălbejeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gălbejésc v. tr. (d. lat. *gálbidus, gálbinus, gălbiŭ. Cp. cu gîlfezesc, putrezesc și rătunjesc [!]). Fac galben ca de boală: osteneala gălbejește fața. V. refl. Mă ofilesc, mă veștejesc: acest om s´a gălbejit de frigurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink