GĂLĂTÚȘ, gălătuși, s. m. Cocoloș mare (de mămăligă).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

gălătúș s.n. (reg.) 1. boț de mâncare. 2. lovitură la ceafă, ca să poată înghiți. 3. cremene, cuarț. 4. retezătură de copaci.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gălătúc m. (bg. gŭltŭk, înghițitură, d. glŭtka, gîtlej; rus. glotók. V. gît). Est. Boț de mîncare cît poțĭ înghiți odată (bol alimentar). Fig. Iron. Pumn tras cuĭva la ceafă în cît [!] să înghită orĭ să icnească. – În nord gălătúș (ca țumburuc, -uș).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink