GĂITĂNÍT, -Ă, găităniți, -te, adj. (Despre iarbă) Răsucit la vârf. [Pr.: gă-i-] – V. găităni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

găităní vb. (sil. gă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănésc, imperf. 3 sg. găităneá; conj. prez. 3 sg. și pl. găităneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

găitănésc v. tr. Împletesc găitane. V. refl. Mă răsucesc la vîrf, vorbind de firu ĭerbeĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink