gășcár, -ăreásă m., pl. f. ese. Acela saŭ aceĭa [!] care posedă o gașcă saŭ face parte dintr´o gașcă. V. ortac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gășcărésc, -eáscă adj. (d. gășcar, ca lăutăresc, pescăresc, d. lăutar, pescar). De gașcă: spirit gășcăresc. – Fals gășcar (ca´n Arh. 1932, 105), după cum ar fi fals societate lăutară orĭ sfoară pescară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

gășcar, -ă, gășcari, -e adj. 1. sociabil. 2. înțelegător, cumsecade.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink