GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

GÂRBÁCI ~e n. Bici împletit din curele sau din vine de bou. /<turc. kirbaç, bulg. gărbaț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gârbáci (gârbáce), s. n. – Bici. – Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Șeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378), cf. ngr. ϰουρμπάτσι, alb. gërbac, bg. gărbač, sb., rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (› fr. cravache), sp. corbacho (› fr. courbache), cf. Eguilaz 382. Din forma mag. provine var. corbaci, dublet folosit în Trans. (Gáldi, Dict., 121). Este dublet al lui cravașe, s. f. (bici), din fr. cravache, cu der. cravașa, vb. (a bate cu biciul).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

gârbáci s. n., pl. gârbáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

gîrbácĭ n., pl. e (turc. kyrbač, alb. bg. gŭrbač, rus. karbáč, ung. korbács, bicĭușcă, bicĭ scurt și gros, de unde și sp. carbacho, fr. cravache, cravașă; germ. karbatsche). Bicĭușcă, cravașă, maĭ ales scurtă și groasă. Lovitură de gîrbacĭ: gîrbacele luĭ Căpitan Costache. Fig. S. m. Lovitură de pumn: ĭ-a tras doĭ gîrbacĭ în ceafă. – Și hîrbacĭ (Bz.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink