GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂND ~uri n. 1) Rezultat al procesului de gândire; idee; cuget. ◊ Ca ~ul foarte repede. A-l frământa (sau a-l apăsa) pe cineva ~ul a fi obsedat de un gând. 2) Concentrare a activității psihicului asupra unui lucru; meditare; gândire. ◊ A sta dus pe ~uri (a cădea pe ~uri) a medita la ceva. A sta la ~uri a șovăi. A pune (pe cineva) pe ~uri a îngrijora. Nici cu ~ul fără a bănui ceva; pe neașteptate. 3) Loc unde se produce gândirea; minte; memorie. ◊ A-i da (sau a-i veni, a-i trece) în (sau prin) ~ a-i veni brusc o idee. În ~ fără a rosti cuvintele în voce. 4) Pornire interioară conștientă însoțită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva); intenție. ◊ A-și pune în (sau de) ~ a hotărî. A pune ~ rău (cuiva) a avea intenții rele față de cineva. A fi într-un ~ cu cineva a avea aceleași dorințe. A-l paște un ~ a-l preocupa o idee. 5) Considerație a unei persoane (despre cineva sau ceva); punct de vedere particular; judecată; părere; opinie. Ce ~uri ai despre aceasta? 6) Senzație de satisfacere a gustului; voie; chef; plăcere; plac. /<ung. gond
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂND s. 1. v. minte. 2. v. concepție. 3. v. închipuire. 4. v. intenție.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
GÂND s. v. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, sfat, vorbă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gând s. n., pl. gânduri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gînd (gấnduri), s. n. – 1. Idee. – 2. Meditație, reflecție. – 3. Preocupare, grijă. – 4. Opinie, părere. – 5. Intenție, hotărîre. – 6. Spirit, inteligență. Mag. gond (Cihac, II, 500; Gáldi, Dict., 90; DAR). Sec. XVII. – Der. gîndi, vb. (a se gîndi, a medita, a reflecta; a fi de părere, a considera, a avea intenția, a-și propune); gîndire, s. f. (gînd, idee; reflecție); negîndire, s. f. (înv., lipsă de gîndire); gînditor, adj. (meditativ, preocupat); gîndului, vb. (a gîndi), în Mold., rar, direct din mag. gondolni; îngîndura, vb. (a pune pe gînduri, a îngrijora).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gînd n., pl. urĭ (ung. gond, grijă, atențiune). Cuget, minte: o ideĭe mĭ-a trecut pin [!] gînd. Intențiune, scop: gîndu hoțuluĭ e să fure. A sta pe gîndurĭ, 1) a te gîndi adînc, 2) a fi nehotărît. A cădea pe gîndurĭ, a te lua de gîndurĭ, a începe să te gîndeștĭ cu neliniște, fără speranță. A fi dus pe gîndurĭ, a te gîndi adînc, a visa. A avea de gînd să, a avea intențiunea de a. Cu gînd să, cu intențiunea de a. A-țĭ da cu gîndu că, a te gîndi că. Mă bate gîndu să, aș avea de gînd să. A-țĭ zice în gînd, a cugeta în tine fără să vorbeștĭ. În gînd, în minte numaĭ, nevorbind. Gînd la gînd, într´un gînd, cu aceĭașĭ intențiune. Nicĭ gînd (nu e), nicĭ pomeneală nu e (nicĭ urmă) de cutare lucru (dacă există saŭ se poate face): Maĭ este mîncare? Nicĭ gînd!
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ABANDONA GÂNDUL (CUIVA): A renunța la o idee; A-și schimba părerea.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ABATE GÂNDURILE (CUIVA DE LA CEVA): A face, a determina pe cineva să nu se mai gândească la ceva.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pune gând rău cuiva expr. 1. a complota împotriva cuiva. 2. (glum.) a încerca să seducă pe cineva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se duce ca vântul și ca gândul expr. a călători foarte rapid.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a sta pe gânduri expr. 1. a șovăi, a ezita. 2. a chibzui, a medita.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
gând la gând cu bucurie expr. folosită pentru a arată că suntem întru totul de acord cu o idee sau o propunere avansată de un interlocutor.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink