FURIÉR, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară. [Pr.: -ri-er] – Din fr. fourrier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIÉR ~i m. înv. Militar cu funcție de secretar într-o cancelarie. [Sil. -ri-er] /<fr. fourrier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIÉR s.m. Militar (subofițer sau soldat gradat) care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau a unei subunități militare. [Pron. -ri-er. / < fr. fourrier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIÉR s. m. militar în termen care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei (sub)unități. (< fr. fourrier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIÉR s. (MIL.) (înv.) taingiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furiér (furiéri), s. m. – Ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate militară. Fr. fourrier. Unul din puținele cuvinte fr. introduse în rom. în prima jumătate a sec. XVIII (figurează la N. Costin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

furiér s. m. (sil. -ri-er), pl. furiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*furiér m. (fr. fourrier, furajor, [azĭ] furier. V. și furaj). Arm. Sergent orĭ caporal (la trupele călărĭ maĭ înainte brigadier) însărcinat cu contabilitatea, corespondența și, în marș, cu îngrijirea de mîncare și cantonament. Adj. Sergent furier.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink