FURIBÚND, -Ă, furibunzi, -de, adj. Plin de furie, foarte furios, mânios la culme; turbat. – Din fr. furibond, lat. furibundus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIBÚND ~dă (~zi, ~de) Care vădește o mare furie. Ochi ~ zi. /<fr. furibond, lat. furibundus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIBÚND, -Ă adj. Furios, mânios la culme. [< lat. furibundus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIBÚND, -Ă adj. furios, mânios la culme. (< fr. furibond, lat. furibundus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FURIBÚND adj. (livr.) rabiat, (fig.) turbat. (Un om ~; o ieșire ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furibúnd adj. m., pl. furibúnzi; f. sg. furibúndă, pl. furibúnde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*furibúnd, -ă adj. (lat. furibundus, d. furor, furie). Furios, supus unor marĭ accese de furie: ĭacobin furibund. De furibund: făcea gesturĭ furibunde. Subst. Un furibund.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink