FURĂTÓR, -OÁRE, furători, -oare, adj. (Rar) Care fură. ♦ (Substantivat) Hoț. – Fura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FURĂTÓR s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

furătór adj. m., s. m., pl. furătóri; f. sg. și pl. furătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink