FUNÉST, -Ă, funești, -ste, adj. Care aduce nenorocire, moarte; fatal. ♦ Trist, funebru, sinistru. – Din fr. funeste, lat. funestus, it. funesto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNÉST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care are consecințe dezastruoase; cu urmări extrem de grave; nefast; fatal. 2) Care evocă ideea morții; care suscită o tristețe profundă; plin de o tristețe sumbră; funebru. /<fr. funeste, lat. funestus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNÉST, -Ă adj. Care poartă nenoroc, care aduce nenorocire, moarte. ♦ Trist, funebru, sinistru. [< fr. funeste, it. funesto, cf. lat. funestus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNÉST, -Ă adj. care aduce nenorocire, moarte. ◊ trist, funebru, sinistru. (< fr. funeste, lat. funestus, it. funesto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNÉST adj. 1. v. dezastruos. 2. fatal, nefast, sinistru, sumbru, (livr.) fatidic, malefic, (pop.) pocit. (O presimțire ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

funést adj. m., pl. funéști; f. sg. funéstă, pl. funéste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*funést, -ă adj. (lat. funestus). Nenorocit, care aduce o mare nenorocire, moarte ș. a.: războĭ funest. Adv. În mod funest: războĭu s´a sfîrșit funest.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink