FUNDAMENTÁRE, fundamentări, s. f. Acțiunea de a fundamenta și rezultatul ei. – V. fundamenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a fundamenta și rezultatul ei. [< fundamenta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMENTÁRE s. stabilire. (~ coordonatelor unei teorii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fundamentáre s. f., g.-d. art. fundamentării; pl. fundamentări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FUNDAMENTÁ ~éz tranz. (teorii, concepții etc.) A sprijini pe un solid fundament științific. /Din fundament
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMENTÁ vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ◊ a demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie). (< germ. fundamentieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMENTÁ vb. 1. v. baza. 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fundamentá vb., ind. prez. 1 sg. fundamentéz, 3 sg. și pl. fundamenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink