7 definiții pentru fundament (pl. -e), fundament (pl. -uri)   declinări

FUNDAMÉNT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a elementelor de rezistență, pe care se sprijină o construcție; temelie; bază. 2) poligr. Placă de metal la presa de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3) fig. Ansamblu de idei pe care se întemeiază o concepție sau o viziune; bază. ~ științific. /<fr. fondement, lat. fundamentum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMÉNT s.n. 1. Temelie, fundație, bază. ♦ Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMÉNT s. n. 1. temelie a unei construcții, fundație. ◊ placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNDAMÉNT s. 1. v. fundație. 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. v. bază. 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ul teoriei sale.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fundamént s. n., pl. fundaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fundamént n., pl. e (lat. fundamentum). Bază, temelie, partea vîrîtă în pămînt cu care se începe și pe care stă o construcțiune. Fig. Temeĭ, sprijin, baza principală: justiția e fundamentu statelor. Cauză, motiv: acuzațiune fără fundament.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink