FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – din fr. functeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FÚNCTOR s. m. (log.) conector interpropozițional care joacă rolul de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică. (< fr. foncteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNCTÓR s. v. operator logic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fúnctor s. m. (sil. func-), pl. fúnctori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink