FUNCȚIÚNE s. f. v. funcție.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNCȚIÚNE f. Stare de funcționare a unui sistem (tehnic, organic sau social). ◊ A pune în ~ a face să funcționeze. A intra în ~ a începe să funcționeze. În exercițiul ~ii în procesul îndeplinirii îndatoririlor oficiale. [Art. funcțiunea; G.-D. funcțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNCȚIÚNE s.f. v. funcție.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUNCȚIÚNE s. f. elem. funcție.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

funcțiúne v. fúncție
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*funcțiúne f. (lat. fúnctio, -ónis, d. fungi, functus, a te achita de ceva. V. defunct). Exercițiu uneĭ însărcinărĭ regulare și continue date de stat orĭ de un particular. Acțiunea proprie fiecăruĭ organ, ca digestiunea, circulațiunea, respirațiunea ș. a. Mat. Funcțiune de una saŭ maĭ multe variabile, expresiune algebrică care cuprinde una saŭ maĭ multe litere și care se află determinată cînd atribuĭ valorĭ determinate acestor litere și a căreĭ valoare variază cînd atribuĭ tot acestor litere valorĭ diferite. – Și fúncție (rus. fúnkciĭa).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink