FUMIGÁȚIE, fumigații, s. f. Producere de fum, afumare cu diverse substanțe în scopul distrugerii unor paraziți, pentru dezinfecție, parfumarea aerului într-un spațiu închis sau în scopuri terapeutice. – Din fr. fumigation, lat. fumigatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FUMIGÁȚIE ~i f. Afumare a unui spațiu (în scopuri terapeutice sau pentru dezinfecție) prin arderea unor substanțe speciale. ~ sulfuroasă. [Art. fumigația; G.-D. fumigației; Sil. -ți-e] /<fr. fumigation, lat. fumigatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FUMIGÁȚIE s.f. (Liv.) Producere de fum, afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc. sau pentru parfumarea aerului. [Gen. -iei, var. fumigation, lat.t. fumigatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FUMIGÁȚIE s. f. afumare cu mirodenii pentru distrugerea bacteriilor, a insectelor etc., sau pentru parfumarea aerului. (< fr. fumigation, lat. fumigatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fumigáție s. f. (sil. -ți-e), art. fumigáția (sil. ți-a), g.-d. art. fumigáției; pl. fumigáții, art. fumigáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fumigațiúne f. (lat. fumigátio, -ónis). Acțiunea de a produce un fum (fumegare) care curăță aeru saŭ se răspîndește pe o parte bolnavă. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink