FULGERĂTÚRĂ, fulgerături, s. f. (Rar) Faptul de a fulgera; fulger, fulgerare. – Fulgera + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

fulgerătúră s. f., g.-d. art. fulgerătúrii; pl. fulgerătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fulgerătúră f., pl. ĭ. Efectu fulgeruluĭ. Boală care te lovește ca fulgeru, cum e epilepsia.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink