FUGÚȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă1 ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
zaraza_joe
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fugúță s. f., g.-d. art. fugúței; pl. fugúțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink