FUGÁTO s. n. Episod dintr-o lucrare muzicală scris în formă de fugă2. – Cuv. it.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
baron
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FUGÁTO s.n. Frază muzicală prezentată în formă de fugă, de obicei ca un fragment dintr-o piesă corală. [< it. fugato].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FUGÁTO s. n. secțiune dintr-o lucrare muzicală mai amplă, în stil polifonic, imitativ, cu intrarea succesivă a vocilor. (< it. fugato)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fugáto s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fugato (cuv. it.; fr. fugué; germ. fugiert; engl. fugued), fragment de mică extensiune în stil polifonic* imitativ*, constituind o secțiune dintr-o lucrare de mai mari proporții: sonată*, cvartet (2), simfonie*, cantată*. Constă din prezentarea unui material tematic cu intrarea succesivă a vocilor (2), asemănător expoziției* de fugă*, după care discursul muzical revine la stilul omofon* al lucrării. Deși nu se supune regulilor severe de construcție ale fugii, imită stilul acesteia, realizând un contrast în interiorul pieselor în care a fost introdusă. Se pot da numeroase exemple de f. din literatura muzicală, de la simf. și cvart. beethoveniene până la creația din zilele noastre (Stravinski, Bartók etc.).
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink