FUȘALẮU, fușalăi, s. m. (Reg.) Unealtă în forma unei țesale servind la scărmănat lâna, cânepa etc. – Cf. magh. foszlani „a se destrăma”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

fușalău s. m., art. fușalăul; pl. fușalăi, art. fușalăii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fușalắŭ, V. foșalăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

foșalắŭ m. (ung. fésülö, care pĭaptănă, d. fésülni, a pĭeptăna, poate infl. de húsoló, răzuitoare de tăbăcărie). Nord. Pieptenel. – Și fuș- și fîș- și -ălăŭ. V. cesală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink