FTORI- (Înv.) Element de compunere care, întrebuințat înaintea numelor de funcții, însemna „al doilea” (în rang). Ftori-logofăt, ftori-stolnic. [Var.: vtóri] – Din bg. vtori.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

ftóri- adj. – Al doilea. – Var. vtori. Sl. vŭtoryi. Sec. XVII, înv. Se folosea numai în compunere cu anumite nume de funcții sau meserii, pentru a indica ucenicul, calfa. Nu a avut decît circulație pur administrativă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ftóri și vtóri (vsl. vŭtóryĭ). Vechĭ. O particulă care se punea înaintea numelor de funcțiunĭ și însemna „al doilea, secund, sub-”: ftori-vistier.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink