FRUSTÉȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
tavilis
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FRUSTÉȚE s.f. Însușire a ceea ce este frust. [< frust + -ețe].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
frustéțe s. f.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
frustéțe s.f. Simplitate ◊ „Sentimentul pur, care vibrează în lucrările sale uneori cu gingășii și timidități sufletești autentice, alteori cu frusteți și decizii vag-pedagogice.” Cont. 4 VIII 67 p. 4 (din frust + -ețe; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink