FRUST, -Ă, fruști, -ste, adj. (Livr.). 1. (Despre monede și medalii sau despre relieful sculpturilor) Șters de uzura vremii, tocit. 2. Fig. Brut, neprelucrat, natural, simplu, rudimentar. – Din fr. fruste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre monede, medalii, sculpturi etc.) Care s-a tocit de vreme. 2) fig. Care nu este prelucrat; brut. /<fr. fruste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUST, -Ă adj. 1. (Despre monede, medalii, sculpturi) Tocit, șters de vreme. 2. (Fig.) Rustic; nelucrat, natural, simplu. [< fr. fruste, cf. it. frusto – uzat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUST, -Ă adj. 1. (despre monede, medalii) tocit, șters de vreme. 2. (fig.) brut, nelucrat, rudimentar, simplu. (< fr. fruste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUST adj. v. natural, rudimentar, sălbatic, simplu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frust adj. m., pl. fruști; f. sg. frústă, pl. frúste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*frust, -ă adj. (fr. fruste, d. it. frusto, uzat, ferfenițit, d. lat. frustum, sfărămătură). Șters de vechime: medalie frustă. Fig. Grosolan, necĭoplit: stil frust. Adv. A scrie frust.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink