FRUNZĂRÍ, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar, etc., cercetându-le în fugă; a citi superficial, a răsfoi; a foileta. – Frunză + suf. -ări.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

A FRUNZĂRÍ ~ésc tranz. (cărți, reviste etc.) A citi superficial, întorcând repede foile; a răsfoi; a foileta. /Din frunzar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUNZĂRÍ vb. v. răsfoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRUNZĂRÍ vb. v. legumi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frunzărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzărésc, imperf. 3 sg. frunzăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. frunzăreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frunzărésc v. tr. (d. frunză). Răsfoĭesc, spicuĭesc o carte: frunzărind tomurĭ (Con. 266). Răscolesc și nu prea mănînc: vitele stăteaŭ triste cap la cap, și mîncarea numaĭ o frunzăreaŭ (Sadov. VR. 1911, 3, 341).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink