FRIGULÉȚ, frigulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui frig; frig mare. – Frig + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRIGULÉȚ adj. recișor. (Afară e cam ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

friguléț s. n., pl. friguléțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink