FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRECĂTÚRĂ ~i f. 1) Rană mică produsă prin frecare. 2) mai ales la pl. fig. Neînțelegere între două sau mai multe persoane. /<lat. fricatura
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frecătúră s. f., g.-d. art. frecătúrii; pl. frecătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

frecătúră f., pl. ĭ. Rezultatu frecăriĭ, fricțiune. Fig. Frecuș, ocară, șicană, prelucrare: ĭ-a tras o frecătură bună.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink