FRANCATÚRĂ, francaturi, s. f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de zaraza_joe | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCATÚRĂ ~i f. Ansamblu de mărci poștale și ștampile aplicate pe o corespondență. /a franca + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCATÚRĂ s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poștale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FRANCATÚRĂ s. f. francare a trimiterilor poștale. ◊ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

francatúră s. f., pl. francatúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink